GHID PRIVIND
METODELE DE EVALUARE

Metodele de evaluare a acțiunilor îi pot ajuta pe investitori să identifice oportunități investiționale și să facă alegeri informate. Află ce sunt acestea, cum funcționează, ce tipuri există și cum poți să le aplici la strategia ta de tranzacționare.

Metodele de evaluare sunt instrumente esențiale prin care investitorii pot determina valoarea reală a acțiunilor. Obiectivul lor este să adauge în portofoliu acțiuni subevaluate, ceea ce presupune să cumpere acțiuni a căror cotație este mai mică decât valoarea intrinsecă pe care o au.

Evaluarea unei companii se face în mod frecvent prin metoda fluxului de numerar actualizat (DCF) care folosește pentru acest calcul valorile previzionate pentru cash flow. Este important de reținut că DCF este doar una dintre multiplele tehnici de evaluare pe care investitorii le au la dispoziție.

Ce sunt metodele de evaluare a acțiunilor?

Metodele de evaluare a acțiunilor le permit investitorilor să înțeleagă care este situația financiară a unei companii și îi ajută să ia decizii informate în legătură cu orice investiție.

Folosind aceste instrumente și analiza fundamentală, investitorii pot să determine valoarea intrinsecă a unei acțiuni. Prin compararea acesteia cu prețul de piață al acțiunii se poate afla dacă acțiunea este subevaluată sau supraevaluată.

Evaluarea absolută

Rentabilitatea financiară este un indicator interesant pentru acționarii unei companii, deoarece arată cât profit aduce capitalul propriu, adică exact partea de capital care le revine lor.

Paul Brendea

Metoda de evaluare absolută a acțiunilor se bazează pe analiza fundamentală a unei companii. Această abordare presupune colectarea și analizarea unor date precum câștigurile, nivelul datoriilor, cheltuielile de investiții și marja de profit pe care investitorii le pot găsi în raportările periodice publicate de companie.

Prin metoda de evaluare absolută, investitorii calculează valoarea intrinsecă a acțiunii și estimează câștigurile pe care le-ar putea obține investind în aceasta, fie că este vorba de dividende sau de creșterea capitalului ca urmare a aprecierii valorii de piață a acțiunii.

Evaluarea relativă

Evaluarea relativă este o metodă utilizată pentru a evalua o acțiune prin compararea sa cu altele similare de pe piață, folosind aceleași date ca în cazul evaluării absolute. Se pot compara, de exemplu, rapoartele P/E a două companii, dar accentul se va pune pe compararea prețului unei acțiuni cu al alteia de pe piață.

În cadrul acestei abordări se pot compara anumiți parametri ale unor acțiuni similare din același sector sau se poate compara valoarea unei acțiuni cu a unui indice, cum ar fi S&P 500.

Modelul fluxului de numerar actualizat (DCF)

Modelul fluxului de numerar actualizat (DCF) se bazează pe principiul că valoarea unei companii sau a unui activ este dictată de capacitatea sa de a genera fluxuri de numerar și susține ideea că un acționar al companiei are dreptul să primească o parte din câștigurile acesteia.

Așadar, un model DCF evaluează o investiție pe baza fluxurilor de numerar care se previzionează că vor fi realizate. Se încearcă, în acest fel, să determine valoarea unei investiții, în prezent, pe baza estimărilor privind câștigul pe care aceasta îl va genera în viitor.

Valoarea în timp a banilor este un principiu financiar conform căruia, un leu primit astăzi valorează mai mult decât un leu care va fi primit săptămâna viitoare sau anul viitor. Motivul ar fi că leul primit astăzi poate fi investit și poate aduce câștiguri, ceea ce înseamnă că ar trebui să valoreze mai mult în viitor.

Valoarea actuală a unei sume de bani care urmează să fie primită în viitor poate fi determinată prin actualizarea acesteia în mod corespunzător. Fluxul de numerar actualizat contabilizează valoarea în timp a banilor prin actualizarea valorii fluxurilor de numerar previzionate pentru a determina valoarea lor actuală. 

Așadar, determinând valoarea corectă a fluxului de numerar și incluzând riscul prin „actualizare”, modelul DCF le permite investitorilor să evalueze potențialele câștiguri viitoare în raport cu riscurile asociate. Această abordare oferă, în acest fel, o perspectivă asupra valorii intrinseci și a potențialului investițional al unei companii.

Modelul de reducere a dividendelor (DDM)

Modelul de reducere a dividendelor (DDM) este o metodă cantitativă utilizată pentru a evalua o acțiune doar pe baza plăților de dividende ale unei companii, nu pe veniturile acesteia. Această abordare se bazează pe ideea că valoarea unei acțiuni este determinată de valoarea actuală a dividendelor previzionate.

Prin DDM, investitorii încearcă să calculeze valoarea de piață corectă a unei acțiuni, indiferent de condițiile de pe piață, singurii factori luați în considerare fiind plata dividendelor și randamentele previzionate. Dacă valoarea obținută este mai mare decât cotația curentă, înseamnă că acțiunea este subevaluată și se califică pentru cumpărare. 

Decizia de acordare de dividende, adică de distribuire a unei părți din câștigul companiei către acționari, este la latitudinea consiliului de administrație. Pot exista situații când companiile ar putea opta pentru reinvestirea profiturilor în noi inițiative de dezvoltare sau oportunități de creștere în loc să plătească dividende acționarilor.

Modele de evaluare comparabile

Modelul de evaluare comparabil este o formă de evaluare relativă care oferă investitorilor posibilitatea de a compara o companie cu anumite companii concurente. Analiza pe baza acestei abordări începe cu stabilirea unui grup format din companii similare ca dimensiuni care derulează operațiuni în aceeași industrie sau regiune. 

Această abordare implică utilizarea anumitor parametri printre care se numără:

• Raportul valoarea întreprinderii-vânzări (EV/S) — evaluează o companie pe baza vânzărilor sale, ținând cont atât de capitalul propriu, cât și de datoria companiei. Acesta reflectă cât de mult sunt dispuși să plătească investitorii pentru fiecare unitate de vânzări generată de companie.
• Raportul preț-câștig (P/E) — arată cât de mult sunt dispuși să plătească investitorii pentru fiecare unitate a câștigurilor unei companii și este calculat prin împărțirea prețului de piață al acțiunii la câștigul pe acțiune (EPS)

• Raportul preț-valoare contabilă (P/B) — arată cât plătesc investitorii în raport cu activele nete ale companiei. 

Prin compararea companiilor pe baza anumitor parametri, investitorii pot identifica companii subevaluate sau supraevaluate dintr-un sector și pot face alegeri informate de investiții.

Alte metode de evaluare

Fiecare metodă de evaluare are un anumit scop și ia în calcul anumiți factori. Având în vedere că acțiunile și sectoarele de activitate diferă prin caracteristici, pentru a obține rezultate relevante, este esențial ca investitorii să abordeze metoda corespunzătoare pentru fiecare sector și categorie de activ.

Există diferențe între acțiunile de creștere, acțiunile de valoare și acțiunile defensive, precum și în sectoare ca cel financiar, de utilități sau bunuri de consum, toate având trăsături diferite, astfel că aplicarea aceleiași metode de evaluare pentru toate nu are avea rezultate concludente.

De asemenea, în cazul evaluării, modelul de reducere a dividendelor (DDM), de exemplu, este relevant pentru evaluarea companiilor din industriile mature cu dividende stabile, în timp ce modelele de evaluare comparabile bazate pe rapoarte precum EV/S, P/E și P/B sunt adesea folosite pentru analizarea unui anumit sector.

Valoarea contabilă

Cunoscută și sub numele de valoarea activului net, valoarea contabilă este un parametru financiar care reprezintă valoarea netă a activelor unei companii după deducerea pasivelor acesteia. Se calculează prin scăderea pasivelor totale ale unei companii din activele sale totale, rezultând valoarea capitalului propriu rezidual.

În esență, valoarea contabilă indică ceea ce acționarii ar primi dacă activele unei companii ar fi lichidate și datoriile acesteia s-ar plăti. Aceasta oferă informații despre valoarea intrinsecă a unei companii și poate fi utilizată pentru a evalua dacă acțiunile sale se tranzacționează cu o primă sau cu reducere în raport cu valoarea contabilă.

Multiplicarea de venit (times-revenue)

Prin metoda times-revenue se determină valoarea maximă a unei companii ca multiplu al veniturilor sale pentru o anumită perioadă de timp. Acest multiplu variază în funcție de industrie și de alți factori. Pentru a înțelege mai bine cum să evaluezi o afacere pe baza veniturilor, poți folosi următoarea formulă de calcul:

Valoarea companiei = Venitul companiei × Multiplu industrie

Venitul companiei se referă de obicei la câștigurile acumulate în ultimul an, adesea denumite TTM. Acest indicator este esențial pentru evaluarea performanței financiare a unei companii și luarea deciziilor investiționale.

De exemplu, o companie de comerț electronic cu o creștere mare precum Amazon ar putea avea un multiplicator de evaluare de aproximativ x4, ceea ce indică faptul că investitorii sunt dispuși să plătească de patru ori veniturile companiei pentru acțiunile sale. 

În schimb, o mare companie energetică precum E.ON ar putea avea un multiplicator de evaluare de aproximativ x0,5, indicând o evaluare mai modestă în raport cu veniturile sale, datorită stabilității și predictibilității câștigurilor sale.

Valoarea de lichidare

Valoarea de lichidare se referă la valoarea estimată a activelor unei companii dacă ar fi lichidate în cazul în care aceasta ar întâmpina dificultăți financiare sau s-ar afla în procedură de insolvență.

Este o abordare conservatoare a evaluării care presupune că activele sunt vândute rapid, adesea la prețuri reduse, pentru a stinge datorii și obligații. Valoarea de lichidare este importantă pentru creditori, investitori și potențiali cumpărători pentru a înțelege cum se poziționează compania în caz de dificultăți financiare sau faliment.

Cum să utilizezi metodele de evaluare în strategia de investiții

Pentru integrarea eficientă a metodelor de evaluare în strategia de investiții trebuie luate în considerare anumite aspecte:

• Investitorii trebuie să adapteze metodele de evaluare în funcție de sector sau tipul de activ.
• Valorile utilizate pentru analiza datelor sunt relevante și din surse sigure
• Evaluarea este un instrument relevant pe termen lung, deoarece permite interpretarea rezultatelor într-un context mai larg
• Combinarea diferitelor metode și rezultate ale evaluării pentru a identifica modele și zone de consens. Dacă mai multe metode și indicatori indică o concluzie similară, aceasta întărește încrederea în analiză și șansele ca decizia investițională să fie una de succes.

Concluzie

Metodele de evaluare joacă un rol esențial în stabilirea valorii corecte a acțiunilor, și facilitează comparațiile între acestea. Aceste abordări sunt folosite pe scară largă de diverși investitori, iar înțelegerea modului în care funcționează îi ajută să decizii investiționale în cunoștință de cauză în lumea dinamică a investițiilor în acțiuni.

Intră pe Academia eToro pentru a învăța cum să identifici oportunități de investiții.

Test

Întrebări frecvente

Care sunt riscurile utilizării metodelor de evaluare absolută?

Utilizarea metodelor de evaluare absolută în analiza acțiunilor implică anumite riscuri. Aceste metode se bazează pe previziuni ale fluxurilor de numerar și ale ratelor de creștere, ceea ce le face să fie sensibile la schimbările de date. Precizia depinde, în mare măsură, de acuratețea estimărilor, însă pot apărea discrepanțe din cauza anumitor evenimente neprevăzute.

De ce metoda DCF este folosită pe scară atât de largă?

Metoda fluxului de numerar actualizat (DCF) este utilizată pe scară largă datorită aplicabilității sale vaste în evaluarea acțiunilor. Este versatilă, și poate fi utilizată în cazul mai multor sectoare și etape ale ciclului de viață al unei companii. Luând în considerare fluxurile de numerar viitoare și aplicând o rată de actualizare, surprinde valoarea în timp a banilor și factorii de risc. Mai mult decât atât, datele sunt ușor de obținut de orice investitor care adoptă această abordare, prin accesarea rapoartelor companiei.

Ce este o „value trap”?

„Value trap” descrie situația în care o acțiune pare a fi subevaluată conform parametrilor clasici de evaluare, precum raportul preț-câștig (P/E) sau raportul preț-valoare contabilă (P/B). Investitorii ar putea fi atrași de astfel de acțiuni din cauza prețurilor lor aparent scăzute și a iluziei obținerii unor câștiguri. 

De regulă, însă, acțiunile de tip „value trap” au performanțe slabe pe termen lung din cauza unor probleme cum ar fi managementul defectuos sau tendințele nefavorabile ale industriei. Ele pot genera pierderi pentru investitorii care au fost tentați de preț, dar nu au luat în considerare contextul mai larg.