Tehnologia care mișcă lumea criptomonedelor

Cum funcționează criptomonedele?

Pentru a începe să înțelegem criptomonedele, trebuie să examinăm tehnologia care le pune în mișcare, precum și anumite concepte cărora criptomonedele le datorează existența. Să începem prin a explica ce sunt criptomonedele. Pe scurt, sunt o valută care:

• nu are formă fizică
• nu este emisă de niciun guvern

Criptomonedele își datorează caracteristicile și existența apariției tehnologiei blockchain. Tehnologia blockchain este elementul central al universului criptomonedelor și, printre altele, permite criptomonedelor să funcționeze ca un mediu de tranzacționare fără numerar, în format digital.

Ce este tehnologia blockchain?

Termenul „blockchain” se referă la o listă digitală, în expansiune continuă, de înregistrări numite „blocuri”, care sunt păstrate în siguranță și conectate între ele prin tehnici criptografice. Criptografia, de la care vine și numele de „criptomonedă”, este știința criptării digitale a informațiilor, în așa fel încât să fie imposibil pentru un utilizator neautorizat să acceseze sau să modifice în vreun fel aceste informații. Criptografia face ca informațiile stocate în blocuri să fie sigure și de încredere. Aceste blocuri digitale de date, luate la un loc, formează o bază de date care este, practic, un registru cu acces public (descentralizat).

Descentralizarea este, de fapt, un aspect esențial al modului în care tehnologia blockchain funcționează și păstrează informația nemodificată – în siguranță și fără interferențe răuvoitoare. Într-o rețea descentralizată, informația nu este păstrată într-un server central, deoarece nu există un astfel de server. În schimb, informația este stocată pe computerele participanților la o anumită rețea. Fiecare participant (membru) are acces la registrul în care se înscrie și se păstrează istoricul complet al tuturor tranzacțiilor și care se poate consulta pentru a verifica dacă o potențială tranzacție este legitimă sau nu. Datorită acestor factori, prin definiție, nu poate să aibă loc nicio tranzacție neautorizată. Pentru ca să aibă loc orice tranzacție, este nevoie ca toți membrii rețelei să analizeze (și să aprobe) acea tranzacție, înainte ca ea să aibă loc.

Argumente pro și contra:

Pe măsură ce, în ultimii ani, tehnologia blockchain a început să aibă succes, dezbaterile aprinse în jurul utilității sale, a aplicațiilor posibile și a rolului său în economia globală au continuat să se intensifice. Susținătorii au postulat că tehnologia blockchain are potențial:

• Să ajute persoanele din întreaga lume să facă tranzacții în mod liber, fără interferența unor autorități guvernamentale;
• Să ofere o mai mare siguranță prin însăși natura tehnologiei blockchain;
• Să elimine nevoia unor servicii de garantare terțe (și costurile asociate acestora).

Așa cum unii sunt entuziasmați de beneficiile potențiale ale criptomonedelor, există și mulți alții care nu împărtășesc aceste sentimente și care își exprimă consternarea cu privire la potențialul de utilizare a acestei tehnologii în scopuri nefaste, cum ar fi:

• Achiziționarea de articole ilegale/ilicite;
• Evaziune fiscală;
• Finanțarea terorismului sau a altor activități criminale.

1.0 – Criptomonedele

Caracterul de registru distribuit al tehnologiei blockchain este cel care-i permite să stea la baza Bitcoin, Ethereum și a altor peste o mie de criptomonede. Pentru că fiecare membru al rețelei deține un istoric complet al tuturor tranzacțiilor, acest utilizator, ca urmare, cunoaște în orice moment soldul fiecărui cont. Registrul, fiind un istoric nemodificabil al tuturor tranzacțiilor, poate fi luat ca referință pentru a confirma dacă o viitoare tranzacție este validă sau doar o încercare de tranzacționare repetată. Aceste proprietăți le permit criptomonedelor să servească drept mediu de schimb pur digital, fără numerar.

2.0 – Ce este un contract inteligent?

Într-un sistem tradițional, centralizat, diversele părți care doreau să încheie o anumită tranzacție trebuiau să se bazeze pe o terță parte (presupus) de încredere, cum ar fi o bancă, un avocat, sau o agenție guvernamentală care să furnizeze serviciile de garantare. Cu alte cuvinte, să permită adjudecarea tranzacției, să certifice faptul că toate părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale.

Într-un sistem descentralizat, funcțiile de validare și de adjudecare sunt delegate fiecărui membru al rețelei, astfel eliminându-se complet nevoia de a desemna o terță parte care să supervizeze procesul. O astfel de aplicație a tehnologiei blockchain este denumită „contract inteligent”. În esență, aceste contracte inteligente sunt programe de calculator bazate pe tehnologia blockchain, care sunt create pentru a executa anumite acțiuni predeterminate numai după ce toate părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale. De fapt, aceste programe se asigură că nimeni nu primește ceea ce dorește până nu își îndeplinește partea lui de înțelegere. Implicația cu adevărat fascinantă este că acest caracter descentralizat al tehnologiei blockchain elimină nevoia de servicii de garantare asigurate de terți. În locul acestora, caracterul descentralizat al acestei tehnologii acționează ca furnizor de servicii de garantare, permițând realizarea potențială a unor economii uriașe de bani și timp de lucru.

3.0 Aplicații descentralizate:

Apariția tehnologiei descentralizate blockchain nu a deschis drumul doar pentru criptomonede și contracte inteligente, ci și pentru o nouă generație de programe de calculator/aplicații cunoscute drept aplicații descentralizate sau „DApps”.  Codul acestor programe nu este stocat pe servere centrale, ci – așa cum le spune și numele – într-o rețea descentralizată, peer-to-peer, fără un nod central.

Asta înseamnă că aplicațiile DApps oferă un nivel de protecție împotriva interferențelor pe care aplicațiile similare centralizate nu îl pot oferi, deoarece, în cazul primelor dintre acestea, nu există un server central care să poată fi atacat în vreun fel. Ca urmare, aplicațiile descentralizate sunt mult mai sigure și nu sunt vulnerabile la atacuri periculoase pentru un software centralizat, cum ar fi atacurile de tip „denial of service” – blocarea serviciilor. Acest aspect al aplicațiilor DApps are potențialul de a atrage o varietate foarte mare de utilizatori. Atât cei preocupați de aspectele de securitate, cât și cei care se tem de cenzură, ar putea să găsească foarte atractiv faptul că aplicațiile DApps nu pot fi atacate și nu sunt vulnerabile la alte tipuri de încercări de a le dezactiva.

Ce sunt bifurcațiile?

O bifurcație a unei criptomonede este o încercare de a-i modifica protocolul (codul-mașină) cu scopul declarat de a îmbunătăți performanțele acelei criptomonede sau de a remedia unele probleme ale acesteia. Mai simplu spus: o bifurcație este o modificare a software-ului unei criptomonede, în urma căreia se creează două versiuni separate ale rețelei blockchain, cu istoric comun.

Bifurcațiile pot fi temporare, cu durată de câteva momente, sau permanente. O bifurcație permanentă creează o împărțire permanentă a rețelei – rezultând două versiuni separate de blockchain și, în consecință, două criptomonede diferite. Exemple de circumstanțe care au dus la introducerea unei bifurcații: o modificare a regulilor rețelei blockchain în care operează moneda digitală respectivă, inversarea efectelor unor atacuri sau erori criptografice sau în cazul dezacordului între nodurile rețelei cu privire la tranzacția/tranzacțiile istorice. Cele mai uzuale două tipuri de bifurcații sunt cele „hard” (bifurcații ferme) și cele „soft” (bifurcații simple).

●     Bifurcații simple:

În general, bifurcațiile simple apar în cazurile rare în care doi sau mai mulți „mineri” validează un bloc în același timp. Într-o astfel de situație, fiecare va produce propriul cod de verificare (hash) pentru acel bloc. Cel mai frecvent, această situație este rezolvată prin adăugarea următorului bloc la șirul blockchain, nodurile verificând ulterior că acesta este cel mai lung șir și, ca atare, cel mai corect, ceea ce face ca celălalt șir să fie marcat ca invalid.

●     Bifurcații ferme:

Bifurcațiile ferme sunt intenționate și impuse de dezvoltatorii rețelei blockchain cu scopul de a modifica regulile acesteia. Având în vedere că Bitcoin se bazează pe un cod blockchain open source, dezvoltatorii pot să propună modificări în orice moment. La momentul unei bifurcații ferme, dezvoltatorii realizează un „instantaneu” al registrului blockchain la nivelul blocului de bifurcație. Pentru fiecare simbol pe care îl deții la acel moment, vei primi un anumit număr de simboluri noi – în general, rata este de 1:1. Există două moduri în care o bifurcație fermă poate să avanseze:

1. Majoritatea nodurilor nu sunt de acord cu noile reguli și continuă să funcționeze ca înainte de bifurcație. Dacă bifurcația a avut loc și un anumit procent dintre noduri a adoptat noile reguli, majoritatea va refuza blocurile acestora și le va forța să își creeze propria monedă.
2. Majoritatea nodurilor acceptă modificările regulilor, iar nodurile care folosesc regulile anterioare sunt forțate fie să-și modifice regulile, fie să se desprindă și să-și creeze propria monedă.

Ce sunt criptomonedele?

Așa cum s-a explicat, criptomonedele sunt una dintre multele aplicații ale tehnologiei blockchain. Singurul scop al monedelor digitale este să faciliteze tranzacțiile comerciale prin oferirea unui mediu de schimb. Reușesc acest lucru prin oferirea unui registru public în care este păstrat un istoric nemodificabil al tuturor tranzacțiilor. Bitcoin rămâne în prezent cea mai utilizată și mai răspândită criptomonedă, Ethereum fiind pe locul al doilea. Totuși, în ultimii câțiva ani, au apărut peste 1.200 de criptomonede, fiecare concurând cu celelalte pentru un loc în top.

Ce este un portofel pentru criptomonede?

Portofelele sunt modalitatea prin care o persoană își poate păstra criptomonedele cumpărate. De fapt, deținerea unui portofel pentru criptomonede este o condiție obligatorie pentru cumpărarea de monede electronice. Un portofel poate să fie complet virtual sau poate să aibă o formă fizică (hardware) – cele două fiind denumite „hot storage” și respectiv „cold storage”.

Un portofel pur software este foarte similar unui cont bancar. Acest tip de portofel este denumit „hot storage” și se consideră că este un mod mai prietenos de a deține și folosi o criptomonedă. Dezavantajul acestui tip de portofel este riscul tot mai mare implicat de păstrarea online a unor date importante, care ar putea să devină ținta unor atacatori.

Un portofel hardware funcționează ca un stick USB. Păstrarea criptovalutei în acest fel se numește „cold storage” și se consideră că este mai sigură decât varianta „hot storage”, având în vedere că toate criptomonedele deținute sunt în memoria USB și nu există niciun cont online care să poată fi atacat.

Privind spre viitor…

Pe măsură ce potențialul enorm al acestei noi tehnologii devine tot mai recunoscut în întreaga lume, autoritățile introduc legi pentru reglementarea criptomonedelor. Acesta este încă un semn că, în viitorul apropiat, criptomonedele își vor pierde caracterul volatil, de pionierat, și vor fi aduse în rândul instrumentelor financiare uzuale. Și, chiar dacă dezbaterile pe tema criptomonedelor continuă, nu se poate nega faptul că mulți oameni din întreaga lume au simțit deja beneficiile introducerii acestei noi tehnologii. De exemplu, cei care se bazează pe sumele de bani trimise de membrii familiei care lucrează în străinătate, pot să folosească criptomonedele pentru a-și reduce semnificativ cheltuielile alocate comisioanelor care se aplică la transferul de bani dintr-o țară în alta.

Gândindu-ne la viitorul nu prea îndepărtat, este ușor de întrevăzut modul în care criptomonedele vor putea să îi ajute pe cei care locuiesc în regiuni în care este dificil de accesat un serviciu bancar tradițional, dându-le astfel posibilitatea să participe la economia globală. Acest lucru ar putea fi în special adevărat în cazul celor care locuiesc în țările în curs de dezvoltare.

Prețul criptomonedelor poate varia semnificativ și, ca atare, acestea nu sunt potrivite pentru orice investitor. Tranzacționarea criptomonedelor nu este supravegheată de niciun organism de reglementare al UE.