DIFERENȚELE ÎNTRE
INVESTIȚIE ȘI TRANZACȚIONARE

Investiția și tranzacționarea sunt metode de abordare a piețelor financiare, ambele având ca obiectiv final înregistrarea de profit de pe urma mișcării prețurilor activelor financiare. Pentru a putea alege care dintre cele două ți se potrivește cel mai bine, trebuie să știi ce reprezintă fiecare dintre ele, și mai ales prin ce se diferențiază.

Dezbaterea tranzacționare vs investiție este una care are loc de mult timp pe piețele financiare. Cei doi termeni sunt adesea folosiți cu același sens și descriu cumpărarea de active financiare, precum acțiuni, indici, ETF-uri mărfuri și criptoactive, pentru creșterea capitalului.

Cele două strategii oferă soluții diferite pentru obținerea unui potențial câștig financiar. Singurul lucru care contează este ca investitorii să aleagă varianta care li se potrivește cel mai bine, în funcție de obiectivele pe care le au, și de riscurile pe care sunt dispuși să și le asume.

Ce este investiția?

Investiția presupune achiziționarea unui activ cu intenția de a-l păstra pentru o perioadă mai lungă de timp în speranța că acesta va genera câștiguri de capital. Investitorii păstrează activele pentru un orizont de timp de minim un an, fiind mai interesați de potențialul de creștere pe termen lung decât de câștigurile pe termen scurt.

Pe lângă faptul că ajută la îndeplinirea obiectivelor financiare, investițiile contribuie la combaterea inflației, fiind și un mijloc de economisire. În ciuda acestor avantaje, ele nu sunt scutite de risc, însă comparativ cu tranzacționarea, implică un nivel de risc mai scăzut.

Investițiile sunt considerate o abordare pasivă, deoarece investitorii nu caută în mod activ oportunități de a cumpăra sau de a vinde valori mobiliare. De regulă, aceștia încearcă să adopte o strategie formală de alocare a activelor și să nu facă prea multe modificări.

Nu există o strategie de investiții universal valabilă sau o regulă care să stabilească exact ce active ar trebui incluse într-un portofoliu. Totuși, o opțiune pe care mulți investitori au luat-o în considerare este diversificarea acestuia pe mai multe categorii de active, deoarece contribuie la reducerea volatilității și a riscului.

Ce este tranzacționarea?

Tranzacționarea presupune cumpărarea și vânzarea de active sau instrumente financiare derivate pentru o perioadă scurtă de timp, cu scopul obținerii de câștiguri rapide. Dacă investitorii își măsoară orizontul investițional în ani, traderii se raportează la perioade scurte de timp, de săptămâni, zile, sau chiar minute.

Tranzacționarea se axează pe specularea fluctuațiilor de preț pe termen scurt, principiul de bază fiind să cumperi atunci când prețul este scăzut și să vinzi când prețul este ridicat.

În tranzacționare, elementele fundamentale ale unui activ contează mai puțin, deciziile traderilor bazându-se mai mult pe o analiză tehnică a activelor. Astfel, tranzacționarea necesită un management activ pentru a urmări mișcările pieței, rapoartele de știri sau diferite anomalii de moment ale prețurilor.

Tranzacționarea este considerată a fi o operațiune riscantă. Dacă o tranzacție nu are rezultatele așteptate, există riscul pierderii unor sume mari de bani într-o perioadă scurtă de timp. Traderii amortizează uneori acest risc prin utilizarea efectului de levier, adică împrumutând bani sau cumpărând active cu bani pe care încă nu îi au. 

Totuși, există anumite măsuri de management al riscului pe care traderii le aplică pentru a reduce riscul de tranzacționare. Printre acestea se numără alocarea unei sume mai mici pentru această operațiune sau setarea unui ordin stop-loss, care se va executa automat dacă activul scade sub un anumit preț (limitând astfel pierderile).

Care sunt principalele diferențe dintre investiție și tranzacționare?

Investiția și tranzacționarea sunt abordări diferite, în primul rând din punct de vedere al orizontului investițional. Investiția implică strategii pe termen mai lung, în timp ce tranzacționarea se concentrează pe cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare pe termen mai scurt.

Diferențele dintre investiție și tranzacționare nu se limitează doar la orizontul investițional. Acestea sunt diferite inclusiv prin prisma strategiei, costurilor, taxelor, riscurilor, nivelului de activitate pe care îl implică, și a multor altor aspecte prezentate mai succint în tabelul de mai jos.

Concluzie

Tranzacționarea și investiția sunt diferite în multe aspecte. Un investitor poate alege să facă ambele activități simultan sau poate opta doar pentru una din ele. Această decizie depinde doar de obiectivele sale și de alți factori personali, precum orizontul de timp, fondurile de care dispune și personalitatea acestuia. 

Intră pe Academia eToro și află mai multe modalități de a tranzacționa și de a investi.

Test

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre investiție și economisire?

Economisirea și investiția diferă prin scopul și rolul pe care îl au în strategia financiară a investitorilor, dar și prin nivelul de risc pe care îl implică. Economisirea implică acumularea și păstrarea de capital pentru nevoi sau urgențe viitoare. Pe de altă parte, investițiile urmăresc să genereze câștiguri și să crească valoarea banilor în timp, prin achiziționarea de active financiare.

Există stiluri diferite de investiție?

Există două stiluri diferite de investiții: „activ” și „pasiv”. Investiția activă necesită o implicare mai mare, de regulă din partea unui administrator de portofoliu și urmărește obținerea unor randamente mai mari comparativ cu cele de pe piață. Investițiile pasive se caracterizează printr-un număr mai redus de operațiuni și presupun, de regulă, cumpărarea de fonduri de index sau alte fonduri mutuale care își raportează performanța la indici precum FTSE 100 sau S&P 500.

Cum funcționează impozitul pe investiții?

Pentru a determina dacă trebuie să plătească impozit, investitorii trebuie să urmărească prevederile codului fiscal, referitoare la impozitul pe veniturile din investițiile pe piețele de capital și la eventualele scutiri care se aplică acestora (în cazul în care există). De asemenea, trebuie să fie la curent cu modificările care intervin asupra actului normativ.